Dați-ne like pe Facebook!

Cazuistica

CAZUL I

Pacienta M.D., in varsta de 43 de ani, se prezinta acuzand sangerare spontana si provocata a gingiilor, dureri difuze ale gingiilor, halena fetida sesizata de anturaj, tulburari de masticatie prin instabilitate ocluzala, abcese parodontale repetate. Examenul clinic pune in evidenta (fig. 5.1) pungi parodontale cu adancimi pana la 8 – 10 mm, cu exudat purulent abundent, sangerare la palpare, mobilitate dentara (pana la gradul 3). Placa bacteriana abundenta.

Diagnostic: parodontita marginala cronica profunda.

Se incepe tratamentul de imunomodulare cu vaccin stafilococic, fara a se administra alte medicamente, fara a se recomanda imbunatatirea igienei bucale. Nu se administreaza antibiotice sau antiinflamatoare, pentru urmarirea exclusiva a efectului vaccinului stafilococic.

Dupa primele inoculari nu apar modificari vizibile ale gingiei (fig. 5.2, fig. 5.3), ulterior insa se reduce sangerarea spontana (fig. 5.4), se reduce placa bacteriana si mucoasa fixa gingivala din regiunea frontala mandibulara, care la inceputul tratamentului avea aspect hiperemic, de staza (culoare rosu inchis), capata o culoare mai deschisa (fig. 5.4, fig. 5.5). Exsudatul purulent dispare.

Dupa aproximtiv doua luni (fig. 5.6) se efectueaza un detartraj sumar, pungile gingivale s-au redus cu 2 – 3 mm, gingia are aspect si consistenta normala, fara exsudat purulent sau sangerare.

CAZUL II

Pacientul B.B., in varsta de 21 de ani se prezinta la data de 6 februarie 2000 cu diagnosticul de parodontita marginala cronica profunda. La examenul clinic se constata: hiperemia gingiei cu hipertrofia papilelor interdentare (fig. 5.7), sangerare abundenta spontan (fig. 5.9), pungi de adancime pana la 10 mm, placa bacteriana medie, exsudat purulent (fig. 5.11).

Dupa tratamentul imunomodulator cu vaccin stafilococic (20 aprilie 2000) se observa reducerea inflamatiei cu disparitia edemului si a hipertrofiei papilelor gingivale. Culoarea si aspectul gingiei in general normale (fig. 5.8). Se reduce placa bacteriana, desi nu s-a practicat igiena si detartrajul. Se constata reducerea adancimii pungilor parodontale, disparitia sangerarii si a supuratiei (fig. 5.10 si fig. 5.12).

 

11

CAZUL III

Pacientul G.M., in varsta de 23 de ani, este luat in tratament la data de 14 ianuarie 2000. Diagnosticul este de parodontita marginala cronica profunda. Prezinta inflamatia gingiei cu hiperemie de culoare violacee si hipertrofia papilelor gingivale in zona frontala mandibulara (fig. 5.13), sangerare spontana. Pungi cu adancime pana la 10 mm (fig. 5.15). Abces parodontal in regiunea 32– 33 (fig. 5.17).

Dupa tratamentul imunomodulator cu vaccin stafilococic (6 martie 2000) se reduce inflamatia, gingia capata un aspect normal, culoare roz si consistenta ferma (fig. 5.14). Dispare abcesul parodontal si apar concretiuni calcare brune din tartrul subgingival (fig. 5.16), deoarece nu s-aefectuat detartrajul. Pungile parodontale s-au redus, dar persista sangerarea la palpare, desi igiena a fost in generala satisfacatoare (fig. 5.18).

12

CAZUL IV

Pacientul S.M., in varsta de 44 de ani, luat in tratament la data de 20 aprilie 2000, cu diagnosticul de parodontita marginala cronica profunda (forma foarte grava). In antecedente, pacientului i s-a transplantat o valva cardiaca, suportand tratamentele imunosupresoare, antibiotice si anticoagulante care se impuneau.

La examenul clinic se observa o hiperemie generala a gingiei, insotita de edem, hipertrofia papilelor (fig. 5.19), sangerare spontana (fig. 5.23) si provocata, exsudat purulent care se exprima spontan din pungi (fig. 5.19, fig. 5.21). Placa bacteriana abundenta. Pungi de adancime pana la 10 mm.

Dupa tratamentul imunostimulator cu vaccin stafilococic, fara a se efectua igienizarea, la data de 17 mai 2000 se constata reducerea hiperemiei si edemului, gingia de culoare normala, roz, de consistenta ferma. Placa bacteriana s-a redus; a disparut depozitul moale, dar persista concretiunile de tartru si pigmentatia de pe dinti (fig. 5.20). Sangerarea spontana a disparut (fig. 5.24), persista o usoara sangerare la palpare, a disparut exsudatul purulent (fig. 5.20, fig. 5.22).

13

CAZUL V

Pacienta S.A.G., 12 ani, este luata in tratament in data de 12 februarie 2000, cu diagnosticul de parodontita juvenila. Se constata hiperemie si edem al gingiei, cu hipertrofia papilelor interdentare (fig. 5.25), sangerare spontana (fig. 5.27), placa bacteriana redusa, pungi de adancime 7 – 8 mm (fig. 5.29).

Dupa tratament imunostimulator cu vaccin stafilococic (6 martie 2000), fara efectuarea detartrajului, a igienizarii, sau alte tratamente generale, se observa disparitia hiperemiei (fig. 5.26), gingia de aspect normal, culoare roz, reducerea volumului papilelor gingivale (fig. 5.28), disparitia sangerarii (fig. 5.28, fig. 5.30), reducerea pungilor parodontale (fig. 5.30).

14

CAZUL VI

Pacientul D.C., 27 de ani, se prezinta, la data de 26 aprilie 2000, cu diagnosticul de parodontita cronica profunda, cu urmatoarele semne clinice: hiperemie gingivala, usoara hipertrofie a papilelor in dreptul dintilor frontali mandibulari (fig. 5.31), placa bacteriana redusa, sangerare la palpare (fig. 5.33), pungi de adancime pana la 7 – 8 mm, exsudat purulent la exprimarea prin compresiune digitala, retractie la 33 si 43 (fig. 5.35).

Dupa tratamentul imunostimulator cu vaccin stafilococic, fara detartraj, igienizare sau alte tratamente locale, in data de 1 iunie 2000 se observa reducerea inflamatiei cu disparitia hiperemiei si hipertrofiei gingivale, normalizarea culorii si aspectului gingiei (fig. 5.32), disparitia sangerarii provocate, a supuratiei (fig.5.34 si fig. 5.36) si reducerea dimensiunilor pungilor parodontale (fig. 5.34 si fig. 5.36).

15

CAZUL VII

Pacienta S.G. in varsta de 31 de ani. Diagnosticul: parodontita cronica profunda. Se observa inflamatia gingiei cu hipertrofia papilelor gingivale si coloratie cianotica, in special in zona frontala mandibulara. Sangerare spontana a gingiilor. Placa bacteriana abundenta, exsudat purulent care se exprima spontan din pungi. Adancimea maxima a pungilor este de 8–10 mm. La data de 15 februarie 2000 se incepe tratamentul de imunomodulare cu vaccin stafilococic, fara detartraj sau igienizare.

La data de 13 martie 2000 se constata: reducerea semnificativa a inflamatiei, cu schimbarea evidenta a culorii gingiei (fig. 5.38), reducerea volumului papilelor, a sangerarii la palpare (fig. 5.40), reducerea adancimii pungilor parodontale (fig. 5.42).

16

CAZUL VIII

Pacientul A.S., 51 de ani, cu diagnosticul de parodontita cronica profunda, se prezinta la data de 15 februarie 2000 cu urmatoarele semne clinice: inflamatie accentuata a gingiei, sangerare spontana (fig. 5.43), exsudat purulent exprimat spontan din pungile parodontale, pungi parodontale pana la 10–12 mm (fig. 5.44, fig. 5.45), retractii, mobilitate pana la gradul III, placa bacteriana abundenta. Lucrari protetice necorespunzatoare, edentatii cu pierderea unitatilor de masticatie (fig. 5.45), dezechilibru ocluzo-articular.

La data de 6 martie 2000, dupa tratamentul imunomodulator cu vaccin stafilococic, asociat cu igienizare, detartraj sumar si ablatia lucrarilor protetice necorespunzatoare, se observa reducerea inflamatiei si hemoragiei cu schimbarea culorii gingiei (fig. 5.48), disparitia exsudatului purulent si a edemului, reducerea dimensiunii pungilor parodontale (fig. 5.46 si fig. 5.47).

La data de 23 martie 2000: inflamatia s-a remis aproape complet, dispare sangerarea provocata a gingiilor, culoarea, consistenta si aspectul gingiei sunt normale (fig. 5.49). Dintii stalpi ai arcadei mandibulare au fost pregatiti in vederea protezarii prin tratament endocanalicular, obturatii de canal si obturatii definitive cu amalgam (fig. 5.50). Se face imobilizarea si reconstituirea arcadei printr-o punte provizorie din acrilat (fig. 5.51).

21

CAZUL IX

Pacientul C.C., 32 de ani incepe tratamentul imunomodulator cu vaccin stafilococic in data de 20 februarie 2002. Diagnostic: parodontita marginala cronica profunda, cu inflamatie masiva a gingiilor, hipertrofie marcata a intregii gingii, gingivoragie spontana, placa bacteriana si tartru supra si subgingival, retractie parodontala, migrare (41), mobilitate pana la gradul III. Dezechilibru ocluzo-articular prin edentatii si pierderea unitatilor de masticatie, blocaj articular prin angrenaj invers 13 cu 44 (fig. 5.52, fig. 5.54 si fig. 5.56).

La data de 21 martie 2002, dupa tratamentul general imunomodulator, asociat cu tratamentul local (igienizare - detartraj), se constata disparitia cvasi-completa a inflamatiei, disparitia sangerarii spontana si provocata, disparitia supuratiei si a edemului gingiei. Gingia capata aspect, coloratie si consistenta normale. Se reduc pungile parodontale si mobilitatea, se regenereaza gingia in dreptul incisivului superior (11) (fig. 5.53, fig. 5.55 si fig. 5.57).

22

CAZUL X

Pacienta G.L. 79 de ani, incepe tratamentul la data de 20 mai 2001. Diagnostic: parodontita cronica profunda. Semne clinice: inflamatie marcata pe toata zona gingivala asociata cu edem masiv predominant in zona frontala mandibulara, gingivoragie spontana, supuratie, placa bacteriana abundenta si depozite masive de tartru; pungi parodontale pana la 10 mm si mobilitate dentara pana la gradul III ; migrari dentare in plan orizontal si vertical; dezechilibru ocluzo-articular prin edentatie si pierderea unitatilor de masticatie.

Lucrari protetice necorespunzatoare (fig. 5.58, fig. 5.60 si fig. 5.62).

Dupa tratamentul imunostimulator cu vaccin stafilococic asociat cu tratament local antiinflamator si igienizare, s-a obtinut la data de 22 iunie 2001 reducerea evidenta a inflamatiei, edemului, hipertrofiei gingivale. Dispar sangerarea si exsudatul purulent. Gingia are aspect, coloratie si consistenta normale. Se reduce mobilitatea dentara si dimensiunea pungilor parodontale (fig. 5.59, fig. 5.61 si fig. 5.63).

23

CAZUL XI

Pacienta M.M., 52 de ani, incepe tratamentul in data de 8 martie 2000. Diagnosticul: parodontita cronica profunda hipertrofica. Semne clinice: edem gingival marcat, cu amprenta muschilor orbiculari; inflamatie masiva si hipertrofie a gingiei, in special a marginii gingivale, coloratie vie, rosu aprins, gingivoragie spontana, supuratie (13, 23, 43); pungi parodontale cu adancime de 7–8 mm, placa bacteriana abundenta (fig. 5.64, fig. 5.66 si fig. 5.68).

Dupa tratamentul imunomodulator asociat cu tratament local de igienizare si antifungic (Pimafucin solutie), pentru candidoza prezenta, la data de 26 mai 2000 se observa reducerea marcata a edemului inflamator, cu micsorarea de volum a papilelor si marginii gingivale, schimbarea de culoare a gingiei, ce capata aspect si consistenta normala, dispar sangerarea si exsudatul purulent. Se reduc dimensiunile pungilor parodontale (fig. 5.65, fig. 5.67 si fig. 5.69).

24

CAZUL XII

Pacientul G.V. de 47 de ani. La data de 15 februarie 2000 este diagnosticat cu parodontita cronica profunda, prezentand inflamatie gingivala, coloratie violacee a gingiei asociata cu edem, in special in zona maxilara, placa bacteriana si tartru abundent datorate unei igiene necorespunzatoare (fig. 5.70); sangerare spontana, exsudat purulent la exprimarea prin presiune digitala; pungi parodontale de pana la 8–10 mm (fig. 5.72, fig. 5.74), mobilitate pana la gradul III ; dezechilibru ocluzo-articular prin edentatii protezate necorespunzator cu adaptarea incorecta a coroanelor la coletul dentar (fig. 5.70).

Dupa tratamentul cu imunomodulator stafilococic asociat cu igienizare si detartraj sumar, la data de 20 martie 2000 se observa reducerea edemului pe fondul reducerii globale a inflamatiei gingivale, cu schimbarea favorabila a aspectului gingiei, micsorarea adancimii pungilor parodontale, disparitia sangerarii si exsudatului purulent (fig. 5.71, fig. 5.73, fig. 5.75).

25

Cazul XIII

Pacientul M.V., 33 de ani, cu diagnosticul de parodontita cronica profunda, la data de 15 mai 2000 prezinta: inflamatie masiva cu leziuni ulcerative ale gingiei, edem si coloratie violacee, placa bacteriana abundenta si tartru pe fondul unei igiene orale nesatisfacatoare, gingivoragie spontana si supuratie, pungi cu adancimea de 8–10 mm, mobilitate pana la gradul III si retractie gingivala (fig. 5.76, fig. 5.78, fig. 5.80, fig. 5.82).

La data de 8 iunie 2000, dupa tratamentul general cu imunomodulator stafilococic asociat cu tratament local, igienizare si detartraj, se constata reducerea inflamatiei, vindecarea leziunilor ulcerative gingivale, reducerea pana la disparitie a inflamatiei si edemului; sangerarea dispare, la fel si exsudatul supuratiei. Pungile parodontale s-au redus (fig. 5.77, fig. 5.79, fig. 5.81, fig. 5.83).

31

Cazul XIV

Pacientul M.M., 33 de ani, diagnosticat cu parodontita cronica profunda, la data de 24 aprilie 2000 prezinta: inflamatie extinsa a tesuturilor parodontale, gingie de culoare rosu-viu, cu zone cianotice, edem masiv cu hipertrofie papilara, papilele gingiei vestibulare in zona frontala mandibulara inflamate, purulente, ulceratii ale marginii gingivale; gingivoragie spontana, supuratie, pungi parodontale cu adancime pana la 10–12 mm, placa bacteriana medie, tartru in cantitate medie, igiena orala necorespunzatoare (fig. 5.84, fig 5.86, fig. 5.88, fig. 5.90).

La data de 24 mai 2000, dupa efectuarea tratamentului general cu imunomodulator stafilococic si local, tratament antiinflamator, igienizare si detartraj, s-au amendat fenomenele inflamatorii, s-a redus aproape complet edemul, gingia s-a cicatrizat; sangerarea spontana si supuratia au disparut. Dimensiunile pungilor parodontale s-au micsorat, gingia capata un aspect normal in ceea ce priveste coloratia si consistenta (fig. 5.85, fig. 5.87, fig. 5.89, fig. 5.91).

33

 

 

 

Prog VIASAN

RAPORT FINAL DE CERCETARE

SEPTEMBRIE 2006

 

Contract nr. 333/2004

Titlul proiectului: "Studii privind efectul vaccinului stafilococic corpuscular folosit in tratamentul periodontitei"

Director proiect Dr. Ion Bogdan Teodor Georgescu

Etapa V. Corelarea rezultatelor obtinute si evaluarea eficacitatii tratamentului.

Activitate 5.1. Prelucrarea statistica a datelor

Activitate 5.2. Redactarea raportului final.

 

Introducere

Periodontita este o boala inflamatorie cronica caracterizata prin infiltratia mononucleara a tesutului gingival urmata de distructia tesutului conjunctiv si alveolar. Studiile epidemiologice arata ca 5-20% din populatie sufera de forme severe de periodontita. Desi declansarea bolii este determinata de germenii bacterieni orali progresia si severitatea bolii este determinata de raspunsul imun al gazdei.

Au fost estimate aproximativ 500 de specii bacteriene ca apartinand florei cavitatii bucale, in majoritate fiind comensale si o mica parte sunt considerate ca patogeni oportunisti putind fi implicati in infectii orale sau sistemice. Folosirea metodelor de biologie moleculara au aratat marea diversitate bacteriana exitenta la nivelul placii subgingivale. Dintre bacteriile izolate din microbiota subgingivalacu rol in periodontita fac parte si cei din genul Staphylococcus precum si germenii anaerobi dintre care cei mai frecventi incriminati sunt : Porphyromonas gingivalis, Actinobacillus actynomicetemcomitans, Fusobacterium nucleatum, Bacteroides gingivalis etc.

Alaturi de agentul cauzal bacterian, un rol important in evolutia bolii este atribuit raspunsului imun al organismului. Numeroase studii au evidentiat prezenta limfocitelor T dar nu este inca elucidat daca raspunsul imun este de tip Th1 sau Th2. Activarea raspunsului imun mediat celular de catre bacteriile si produsii lor poate fi directionat catre un raspuns de tip Th2 acompaniat de o reactie inflamatorie non-citotoxica sau catre un raspuns inflamator sever de tip Th1. Studiile pe polimorfonucleare (PMN) au cautat corelatii intre prezenta infiltratului cu aceste celule si progresia bolii.

Terapia actuala a periodontitei urmareste supresia sau eradicarea patogenilor periodontali cu mentinerea postratament a florei comensale. Pe langa antibioterapie o modalitate de abordare terapeutica a periodontitei o reprezinta vaccinarea. Studii anterioare efectuate au aratat eficacitatea tratamentului cu vaccin stafilococic corpuscular in tratamentul periodontitei pe baza rezultatelor clinice.

In acest studiu am am urmarit investigarea bacteriologica si imunologica a efectului vaccinului stafilococic corpuscular in tratamentul periodontitei la un grup de pacienti cu periodontita.

Materiale si metode

Subiecti. Au fost luati in studiu 15 subiecti cu parodontite, 5 subiecti de sex masculin si 10 subiecti de sex feminin cu varste cuprinse intre 35-70 ani si 8 donatori clinic sanatosi care au au constituit lotul martor. Examinarile efectuate la pacienti au fost realizate inainte si dupa terapia cu Vaccin stafilococic D (produs comercial, INCDMI ‘Cantacuzino’).

Tehnici microbiologice. Recoltarea produsului patologic din punga periodontala de la pacienti s-a efectuat in dublu, cu ansa bacteriologica si cu mesa. Din produsul patologic recoltat au fost pregatite frotiuri colorate Gram. Identificarea germenilor din genul Staphylococcus si a cocilor gram pozitivi aerobi sau facultativ anaerobi a fost realizata prin insamantarea produsului patologic pe medii selective( mediile hiperclorurat solid si hiperclorurat lichid) si pe mediu agar nutritiv cu adaos de sange de berbec. Verificarea puritatii culturii a fost efectuata pe frotiuri colorate gram efectuate din o colonie izolata. Identificarea a fost efectuata prin testul catalazei pentru diferentierea Fam. Micrococaceae de Fam. Streptococaceae, stafilococii sunt catalazo pozitivi. Pe baza caracteristicilor de cultivare (producerea de pigment si a hemolizei) si a testul coagulazei s-a facut diferentierea S.aureus de alte specii de stafilococi coagulazo negativi. Pentru diferentierea speciilor de stafilococ au fost utilizate sistemul de galerii API STAPH. Diferitele teste ale galeriei se prezinta sub forma deshidratata, reconstituirea lor se face prin adaugarea in fiecare tub de API STAPH a mediului insamantat cu fiecare tulpina de studiat. Incubarea se face la 35 – 37şC timp de 18 – 24 ore. Citirea si interpretarea sunt realizate folosind informatiile din ghidul ce insoteste galeria. Interpretarea este facilitata prin utilizarea Catalogului Analitic API STAPH. Pentru identificare a germenilor anaerobi insamantarea a fost efectuata in conditii de anaerobioza pe medii uzuale neselective (bulion VF cu acid tioglicolic regenerat) si pe medii selective (geloza sange, Nagler si bila cu antibiotice). Incubare la 37° C 24-72 ore. Coloniile caracteristice s-au repicat in mediul VF lichid si s-au incubat la 37oC pana la aparitia cresterii bacteriene. S-a facut controlul puritatii tulpinii (frotiu coloratie Gram) si al caracterului strict anaerob (insamantare pe placi cu mediu geloza, sange, incubare in anaerobioza cu lipsa cresterii microbiene la 24-48 h). Tulpinile strict anaerobe au fost supuse diagnosticului biochimic folosind galerii API 20 A pentru identificare germeni anaerobi.

Tehnici si metode imunologice Recoltarea sangelui venos periferic s-a efectuat pe vacutainere specifice fara anticoagulant pentru ser si cu anticoagulant (Na2-EDTA-pentru citometrie in flux, si heparina sodica 14 UI/mL sange recoltat- testul de chemiluminometrie).

Imunodifuzia radiala simpla Mancini (IDRS) a fost utilizata in determinarea cantitativa a: IgG, IgA, IgM, complementului C3 si proteinei C reactiva (PCR) fiind efectuata pe Imunoplaci IC ((Institutul "Cantacuzino" Bucuresti) corespunzatoare fiecarei proteine. In godeurile imunoplacilor se introduc 5 ྒྷL din serul uman de referinta (SUR) sau serul de referinta PCR si serurile de analizat diluate sau nu in ser fiziologic si se icubeaza la 370C. Timpul necesar incubarii, dilutiile in care sunt utilizate serurile pentru determinarile urmarite sunt furnizate in tabelul 1.

Tabelul 1. Timpul si dilutia la care se determina pe imunoplaci IC proteinele serice

Proteina

Ser de referinta

dilutie

Proba

Dilutie

Timp de incubare la 370C (ore)

Ig G

1/4 SUR

Ľ

24

Ig A

1/4 SUR

Ľ

24

Ig M

1/2 SUR

˝

48

Complement C3

1/2 SUR

˝

24

Proteina C reactiva

 CRP nediluat

Nediluat

24

Dupa un timp de incubare diferit, in functie de tipul imunoplacii, cu rigla gradata transparenta se citesc diametrele inelelor de precipitare de pe imunoplaca si se face corespondenta intre diametrul obtinut (mm) si cantitate (mg/dL sau UI/mL) din tabelul furnizat in instructiunile de lucru corespunzatoare determinarii efectuate. Valorile normale pentru parametri urmariti sunt furnizate in tabelul 2.

Tabelul 2. Valorile serice normale ale proteinelor determinate

Proteine

mg/dL

Ig G

800-2000

Ig A

90-450

Ig M

60-280

Complement C3

50-120

Proteina C reactiva

 1

Obtinerea PMN fost efectuata prin separarea celulelor mononucleare si a granulocitelor din sangele periferic recoltat pe heparina prin centrifugare in gradient de densitate Ficoll-Hipaque urmata de liza cu NH4Cl ahematiilor si indepartarea acestora precum si a celulelor moarte din sedimentul celular. Viabilitatea celulara determinata prin testul excluziei cu eozina care a fost peste 95%.

Testul de chemiluminometrie Formarea speciilor reactive de oxigen (ROS) de catre granulocitul PMN este asociata cu emisia de energie luminoasa. Aceasta emisie luminoasa poate fi intensificata cu ajutorul luminolului si convertita de catre un chemiluminometru in semnal electric, rezultatele fiind exprimate in mV. Inregistrarea datelor s-a facut pe un interval de 30 minute citirea intensitatii luminoase a fiecarei probe efectuandu-se la un interval de 2 minute. Protocolul de lucru a fost urmatorul : 1.PMN nestimulate, PMN stimulate cu zimozan opsonizat (ZO), PMN stimulate cu ConcanavalinaA (ConA). Citirea speciilor reactive de oxigen a fost realizata la un chemiluminometru BioOrbit LKB 1251 cuplat la un calculator cu program specializat de inregistrare (Phagotest). Rezultatele au fost exprimate ca indici de stimulare procentuali (IS%) calculati dupa formula : maximul intensitatii luminoase inregistrate la proba stimulata/ maximul intensitatii luminoase inregistrate la proba nestimulata x 100.

Tehnica de citometrie in flux Identificarea seturilor si subseturilor limfocitare din sangele periferic recoltat pe Na2-EDTA a fost efectuata prin utilizarea trusei Simultest IMK-Plus (anticorpi monoclonali : anti-CD3/CD4, anti-CD3/CD8, anti-CD3/CD19, anti-CD3/CD16+CD56, anti-CD3/HLADR). Citirea si analiza probelor a fost realizata cu ajutorul citometrului in flux FACSCalibur (Becton-Dickinson), in programul automat Simulset.

Prelucrarea statistica Variabilele cantitative au fost definite ca medii aritmetice si deviatii standard. Analiza multivarianta descriptiva a folosit tehnici de comparare a mediilor variabilelor aleatoare cantitative (testul T-Student). Pentru toate procedurile utilizate pragul de semnificatie statistica a fost de minimum 95% (p 0,05).

Rezultate

Izolarea si identificarea bacteriilor.

Examinarea bacteriologica a produselor biologice recoltate din punga periodontala de la cei 15 pacienti studiati a fost efectuata inainte si dupa instituirea tratamentului cu vaccin stafilococic corpuscular. Nu au existat diferente intre probele recoltate cu ansa sau mesa de la acelasi pacient. In tabelul 3. sunt prezentate rezultatele examinarilor microbiologice.

Tabelul 3. Speciile bacteriene izolate din punga periodontala la subiectii luati in studiu inainte si dupa tratamentul cu vaccin stafilococic corpuscular.

Nr. Crt.

Inainte de

Dupa

administrarea vaccinului stafilococic

1

Porphyromonas asacharolitica

Peptostreptococcus anaerobius

Staphylococcus epidermidis

2

Bacteroides fragilis

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

3

Staphylococcus warneri

Staphylococcus warneri

4

Staphylococcus aureus

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

5

Fusobacterium nucleatum

Staphylococcus epidermidis

Fusobacterium nucleatum

6

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

7

Staphylococcus chromogenes

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

8

Staphylococcus epidermidis

Veillonella parvula

-

Veillonella parvula

9

Staphylococcus epidermidis

Bacteroides fragilis

Staphylococcus epidermidis

Bacteroides fragilis

10

Staphylococcus capitis

Nu s-a dezvoltat flora bacteriana

11

Bifidobacterium sp.

Stapylococcus aureus

Bifidobacterium sp.

12

Bifidobacterium sp.

Streptococcus viridans

Bifidobacterium sp.

Streptococcus viridans

13

Streptococcus viridans

Streptococcus viridans

14

Bifidobacterium sp.

Staphylococcus epidermidis

Bifidobacterium sp.

Staphylococcus epidermidis

15

Fusobacterium mortiferum

Staphylococcus epidermidis

Fusobacterium mortiferum

Streptococcus viridans

La un pacient nu s-a dezvoltat flora nici inainte nici dupa administrarea tratamentului. Inainte de administrarea vaccinului stafilococic la majoritatea pacientilor (57%) au fost identificati doi germeni fie strict anaerobi fie in asociere cu coci gram pozitivi aerobi facultativ anaerobi. Bacterii din genul Staphylococcus spp. au fost izolate de la 9 pacienti (64%) fie singuri fie in asociere cu bacterii anaerobe. Staphylococcus aureus a fost identificat la 2 subiecti si la un subiect a fost indentificat numai Streptococcus viridans. Tot la 9 dintre pacienti (64%) inainte de tratament au fost izolate bacterii strict anaerobe in majoritatea cazurilor in asociere cu bacterii facultativ anaerobe. Dupa administrarea terapiei cu vaccin stafilococic s-a obervat reducerea florei bacteriene izolate din punga parodontala cu absenta devoltarii florei din specimenele izolate la 5 dintre pacienti (33%). Staphylococcus aureus nu a mai fost izolat dupa terapie. La 6 dintre subiecti (40%) flora izolata dupa vaccinare a fost identica cu cea anterioara iar la unul dintre pacienti flora identificata a fost diferita de cea anterioara.

Explorarea unor parametri ai imunitatii mediate umoral si celular

La cei 15 pacienti luati in studiu s-au analizat valorile inainte si dupa administrarea vaccinului stafilococic corpuscular pentru urmatorii parametri ai imunitatii mediate umoral: proteina C reactiva (PCR), fractiunea C3 a complementului, IgM, IgG, IgA (tabelul 4).

Tabelul 4. Parametrii imunitatii umorale investigati, inainte si dupa tratamentul imunomodulator (vaccin stafilococic) la pacientii cu periodontita luati in studiu.

 

La n

Nr. crt.

Momentul

determinarii (relativ la vaccinare)

CRP

(mg/dl)

C3

(mg/dl)

IgM

(mg/dl)

IgG

(mg/dl)

IgA

(mg/dl)

1.

Inainte

<1

72

70,4

1728

302,4

Dupa

<1

84

65,6

1792

145,6

2.

Inainte

<1

88

88

1600

145,6

Dupa

<1

92

80

1792

235,2

3.

Inainte

<1

80

75,2

1088

168

Dupa

<1

84

75,2

1280

145,6

4.

Inainte

<1

92

160

1472

145,6

Dupa

<1

80

188,8

1408

140

5.

Inainte

<1

108

128

1344

190,4

Dupa

<1

108

144

1344

156,8

6

Inainte

<1

92

152

1408

246.4

Dupa

<1

104

152

1536

246.4

7

Inainte

<1

160

169.6

1728

156.8

Dupa

<1

160

169.6

1728

151.2

8

Inainte

<1

68

60.8

1216

168

Dupa

<1

60

60.8

1024

168

9

Inainte

<1

84

169.6

1664

224

Dupa

<1

84

169.6

1888

224

10

Inainte

<1

92

104

1280

201.6

Dupa

<1

92

104

1536

201.6

11

Inainte

ND

68

120

1408

212,8

Dupa

ND

68

120

1344

212,8

12

inainte

ND

136

169,6

1024

156,8

dupa

ND

108

136

1152

145,6

13

inainte

ND

80

169,6

1152

140

dupa

ND

68

169,6

960

128,8

14

inainte

ND

68

96

960

201,6

dupa

ND

68

104

896

224

15

inainte

ND

68

144

896

188

 

ND

76

144

1152

224

ici unul din subiectii investigati nu a fost decelata proteina C reactiva. Fractiunea C3 a complementului a fost peste limita normala numai la unul dintre subiectii investigati, valoarea mare a acestui parametru mentinandu-se si dupa administrarea vaccinului stafiococic. Titrul imunoglobulinelor din clasele IgM, IgG la subiectii investigati au aratat valori in limite normale. La un singur subiect a fost o valoare peste limita normala a IgA care revenit la normal dupa terapie. De semnalat ca nu exista modificari semnificative ale valorilor acestor parametri dupa tratamentul cu vaccin stafilococic.

 La pacientii luati in studiu a fost masurata capacitatea de eliberare a SRO atat inainte cat si dupa administrarea vaccinului stafilococic rezultatele fiind exprimate ca indici de stimulare procentuali. Rezultatele au aratat o scadere a mediei eliberarii SRO de catre granulocitele PMN stimulate cu ZO inainte de tratament comparativ cu valorile lotului de control dar nesemnificativa statistic (p0,08). In schimb media indicelui de stimulare la ConA a fost semnificativ crescut (p0,015) comparativ cu lotul de control. Dupa administrarea vaccinului stafilococic D la pacientii luati in studiu, masurarea nivelelor de eliberare a SRO de catre PMN au fost semnificativ mai scazute in urma stimularii (ZO p0,003; ConA p0,002) comparativ cu valorile anterior avute. Rezultatele sunt prezentate in figura 1.

Figura 1. Respiratia oxidativa a granulocitelor PMN stimulate in vitro cu ZO si ConA determinata inainte si dupa administrarea vaccinului stafilococic corpuscular.

La subiectii investigati prin tehnica de citometrie in flux au fost analizate populatiile si subpopulatiile limfocitare din sangele periferic atat inainte cat si dupa administrarea vaccinului stafilococic corpuscular. Rezultatele evaluate procentual si in valoare absoluta nu au evidentiat modificari ale valorilor seturilor si subseturilor limfocitare prin terapie (Tabel 5). La 6 dintre subiectii investigati au fost detectate celule NKT in ambele determinari efectuate (Tabel 5). Raportul CD4/CD8 a fost supraunitar in intervalul de valori normale atat inainte cat si dupa adminstrarea vaccinului stafilococic corpuscular. (Tabel 5).

Tabelul 5. Valorile procentuale ale markerilor de suprafata care caracterizeaza subpopulatiile limfocitare izolate din sangele periferic la subiectii investigati.

 

Nr.crt.

 

Limfocite

 

Marker

 

Inainte

Dupa

administrarea vaccinului stafilococic

% (Medie DS)

1

T

CD3+

779

769

2

B

CD19+

63

73

3

Tc/s

CD8+

377

367

4

Th

CD4+

507

506

5

T activate

CD3+/HLA-DR+

85

95

6

NK

CD3-/CD16-56+

199

2110

7

NKT

CD3+/CD16-56+

(6 subiecti)

124

103

Raport CD4/CD8

1,380,39

1,460,45

Discutii

Periodontita este o inflamatie cronica declansata de o infectie bacteriana a carei terapie frecvent se asociaza in timp cu rezistenta la antibiotice. Astfel, o modalitate de abordare terapeutica a bolii o reprezinta vaccinarea cu vaccin stafilococic corpuscular D, alcatuit din 15 tulpini selectate din specia Staphylococcus aureus. Studii clinice anterior efectuate au evidentiat eficacitatea acestei terapii dupa o schema terapeutica originala.

La pacientii investigati, examenul microbiologic efectuat din punga parodontala inainte de vaccinare a aratat detectarea la majoritatea subiectilor a doi germeni bacterieni in majoritatea anaerobi in asociere cu germeni aerobi . S-a observat o frecventa crescuta a stafilococilor coagulazo-negativi si in doua cazuri a fost identificat Staphylococcus aureus. Flora anaeroba detectata a fost de asemenea identificata in majoritatea cazurilor din genul Fusobacterium Bacteroides, Bifidobacterium, Porphyromonas, Peptostreptococcus, Veillonella acestia fiind si cei mai descrisi in literatura. Dintre cocii gram pozitivi aerobi a fost identificat Streptococcus viridans. Aceste date arata o frecventa crescuta a bacteriilor din genul Staphylococcus sp. la subiectii investigati date anterioare aratand o frecventa crescuta a bacteriilor Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia si Fusobaterium nucleatum.

Administrarea terapiei cu vaccin stafilococic a evidentiat reducerea florei bacteriene izolate din punga parodontala. Staphylococcus aureus nu a mai fost izolat iar la 33% din pacienti nu a mai fost izolata flora anterior detectata. Totusi, la 40% din pacienti flora izolata dupa vaccinare a fost identica cu cea anterioara (Tabelul 3).

La nici unul dintre subiecti nu a fost detectata PCR. Determinarile fractiunii C3 a complementului au fost in limita valorilor normale atat inainte cat si dupa administrarea vaccinului stafilococic exceptie facand un singur subiect. De asemenea, imunoglobulinele din clasele IgM, IgG si IgA la subiectii investigati au aratat valori in limite normale, fara modificari semnificative ale valorilor acestor parametri dupa tratamentul cu vaccin stafilococic. La un singur pacient a fost detectata inainte de tratament o valoare crescuta a IgA serice care a revenit la normal dupa tratament (Tabelul 4).

Determinarea respiratiei oxidative a granulocitelor PMN prin tehnica chemiluminometriei dupa stimulare cu ZO, a aratat scaderea statistic semnificativa a eliberarii ROS dupa vaccinare comparativ cu valorile anterior avute (ZO p0,003). Desi fara semnificatie statistica valoarea medie a eliberarii ROS de catre granulocitele PMN dupa stimulare cu ZO a fost mai scazuta decat valorile obtinute la lotul de control (p0,08) (Figura 1).

Inainte de vaccinare, stimularea in vitro a eliberarii SRO de catre granulocitele PMN stimulate cu ConA a aratat un indice mediu de eliberare semnificativ crescut (p0,015) comparativ cu lotul de control si care a scazut semnificativ dupa administrarea vaccinului stafilococic corpuscular (ConA p0,002) dupa cum se vede in figura 1. Aceste rezultate ar putea sugera existenta unei disfunctii la nivelul receptorilor Fc de pe suprafata granulocitelor in cazul pacientilor cu periodontita si o sensibilitate crescuta la actiunea lectinei ConA.

Imunofenotiparea populatiilor si subpopulatiilor limfocitare din sangele periferic la subiectii investigati efectuata inainte si dupa administrarea vaccinului stafilococic corpuscular nu arata modificari semnificative nici ca valori procentuale nici in valori absolute (Tabelul 5). Raportul CD4/CD8 nu a suferit modificari semnificative dupa administrarea vaccinului. Aceste rezultate nu evidentiaza un status imunosupresat la acesti pacienti.

 

Concluzii

La pacientii investigati au fost izolati atat germeni anaerobi cat si aerobi, acestia fiind descrisi si in literatura de specialitate ca implicati in parodontopatii.

Ca o particularitate, este frecventa crescuta a bacteriilor din genul Staphylococcus sp.

Administrarea vaccinului corpuscular stafilococic a determinat reducerea florei bacteriene anterior detectata iar S. aureus nu a mai fost identificat.

In cazul subiectilor la care s-au identificat bacterii anaerobe tratamentul cu vaccin stafilococic nu a influentat flora bacteriana diagnosticata.

Explorarea unor parametri ai imunitatii umorale si celulare la pacientii cu periodontita a aratat:

Absenta proteinei C reactive ca marker de inflamatie acuta

Administrarea vaccinului stafilococic nu modifica valorile claselor de imunoglobuline IgG, IgA, IgM, determinate si a fractiunii C3 a complementului.

Indicele mediu de eliberare a SRO de catre PMN stimulate in vitro cu ZO a fost semnificativ mai scazut dupa vaccinare (ZO p0,003)

Anterior vaccinarii indicele de eliberare a SRO de catre PMN stimulate cu ConA a fost crescut semnificativ comparativ cu valoarea medie obtinuta dupa vaccinare (p0,002) sau comparativ cu controlul (p0,015) 

Procentele populatiilor si subpopulatiilor limfocitare obtinute din sangele periferic precum si a raportului CD4/CD8 nu au fost influentate de vaccinare.

Examen

EXAMEN MORFO-PATOLOGIC AL PACIENTILOR CU PERIODONTITA,

TRATATI CU IMUNOMODULATOR STAFILOCOCIC

 

Autor:  Sef lucr. dr.Georgescu Teodor

Catedra de Odontologie si Parodontologie

Facultatea de Medicina Dentara

Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti

           

Rezumat. Investigatiile histologice, histochimice si electrono-microscopice facute pe biopsii de fragmente de gingie, de la bolnavi cu periodontita, inainte si dupa tratamentul cu imunomodulator stafilococic au confirmat cercetarile clinice anterioare. Inainte de tratament, leziunile erau severe, constand intr-o abundenta de infiltrate inflamatorii polimorfice in corion, cu edem si fibre de legatura dezorganizate, atrofii si ulceratii ale mucoasei; depozite purulente la suprafata, cu bacterii si fungii. Dupa tratamentul cu imunomodulator stafilococic, regenerarea epiteliului a fost insotita de absenta inflamatiei cronice. Tesutul de granulatie cu fibre de colagen depolimerizate dupa tratament dispare, iar fibrele de colagen se repolimerizeaza contribuind la reducerea mobilitatii dintelui si consistenta mai ferma a gingiei.

            Analizand datele cunoscute asupra factorilor de patogenitate ai stafilococului s-a formulat ipoteza rolului pe care acesta l-ar putea detine in determinarea leziunilor parodontale. Inflamatia gingivala poate fi produsa de factori fizici, chimici sau biologici si admitem ca initierea inflamatiei poate fi produsa de o flora microbiana specifica existenta in placa bacteriana, dar supuratia parodontala si osteita sunt produsul unei flore piogene, flora banala, in care stafilococul este normal sa aiba un rol important – este cunoscuta etiologia in majoritate stafilococica a osteitei si osteomielitei.

            Pornind de la aceaste premize, in anii ¢80, s-au facut identificari bacteriologice, in laboratoarele Institutului Cantacuzino din Bucuresti, din puroiul prelevat din punga parodontala si s-a gasit intr-o proportie apreciabila stafilococ auriu hemolitic (aproximativ 45-50 %).

            Ulterior, pentru verificarea ipotezei implicarii stafilococului in etiopatogenia parodontopatiei, pacientii cu parodontopatie au fost supusi unui tratament de imunostimulare cu vaccin stafilococic. Pentru evaluarea rezultatului tratamentului s-au efectuat studii de imunologie la Institutul Babes (cu rezultatele neconcludente), studii de morfo-patologie, studii longitudinale si studiu clinic dublu orb la Spitalul Clinic N. Malaxa.

Rezultatele studiului de morfo-patologie

Materialul prelucrat a constat din biopsii recoltate de la 50 de pacienti cu parodontopatie. Repartitia pe sexe a fost aproximativ egala, varsta pacientilor incadrandu-se mai ales in grupa de varsta medie. Bolnavii au prezentat leziuni variate in functie de durata si evolutia bolii.

Fragmentele bioptice recoltate din mucoasa gingivala au fost fixate in formol neutru 10 % timp de 24 de ore si tratate dupa procedeul clasic, in vederea includerii lor in blocuri de parafina. Din acestea s-au efectuat la microtom sectiuni de 2 microni, care in termostat au fost supuse unor coloratii histologice clasice si histochimice.

S-au efectuat coloratiile: hematoxilina-eozina pentru vizualizarea aspectului structural general al celulelor; coloratia van Gieson pentru precizarea prin tinctorialitate a structurile conjunctive; coloratia PAS pentru punerea in evidenta a mucopolizaharidelor neutre; coloratia albastru Alcian pentru evidentierea mucopolizaharidelor acide, respectiv a proteoglicanilor; impregnatia argento-aurica Gömöri pentru decelarea fibrelor de reticulina si de colagen.

Preparatele histologice au fost examinate la microscop la diverse obiective si pentru expunerea de fata au fost fotografiate efectuandu-se, diapozitive color, iar pentru lucrarea publicata fotografii alb-negru care au fost descrise minutios, redand sintetic concluziile examinarilor respective.

Unul din cazuri a fost preparat pentru examen electrono-microscopic fixandu-se imediat dupa recoltare fragmente de 1 mm in solutie de glutar-aldehida 4 %, la temperatura de 4º C, timp de 4 ore, dupa care fragmentele au fost trecute, tot la rece, in cocodilat de sodiu in care au fost lasate peste noapte.

Ulterior fragmentele au fost tratate dupa procedeul curent, trecandu-se prin solutii progresive de alcool etilic pana la concentratia de 100 %, apoi au fost trecute in tetraoxid de osmiu si, in final, incluse dupa procedeul obisnuit in EPON 812 si tinute la termostat o zi. Dupa aceea s-au efectuat sectiuni semifine la ultratom din care microscopic au fost sectionate tablourile lezionare adecvate.

Aceste zone indicate au fost sectionate fin, sub microscop la ultratomul Reithert sectiunile fiind aplicate pe mici rondele, cu minuscule patrate metalice, supracolorate cu acetat de uranil si citrat de plumb. Aceste sectiuni au fost examinate la microscopul electronic JEOL si fotografiate fiind, au fost reexaminate detaliat pe hartiile fotografice efectuate.

Examenele histopatologice efectuate pe biopsiile recoltate, inainte de tratament, de la pacientii cu parodontopatie, au prezentat o gama larga si severa de leziuni ale mucoasei, atat a epiteliului Malpighian (pavimentos stratificat) de invelis, cat si a corionului subiacent.

Astfel, epiteliul gingival prezenta grade variate de atrofie cu diminuari ale numarului straturilor respective. Constant la suprafata lor a aparut detritus necrotic constind din material purulent cu leucocite polimorfonucleare neutrofile (PMN), in parte dezintegrate, alaturi de colonii microbiene evidentiate atat la coloratia hematoxilina-eozina sub forma de mase albastru inchis negricios, iar la coloratia PAS avand o tinctorialitate visinie; am intalnit pe alocuri prezenta de filamente miceliene subtiri, cu capat butonat, PAS pozitive.

Deseori membrana bazala a epiteliului de invelis era intrerupta prin infiltrate leucocitare migrate din corion. Aceste leucocite dezintegrau si apoi inlocuiau structurile epiteliului Malpighian, ale caror punti de legatura se sterg si dispar, ajungand ca in final intregul teritoriu al mucoasei sa fie substituit de catre aceste infiltrate PMN. Alaturi de zonele de mucoasa atrofice si ulcerate, apar teritorii cu mucoasa ingrosata insa cu variate leziuni distrofice, cu acantoze, balonizari, iar in unele zone tendinta la parakeratoza.

Imaginile de mai sus descrise explica ulceratiile mucoasei gingivale observate la bolnavi, prezenta puroiului la suprafata lor, halena si usurinta aparitiei hemoragiilor spontan sau la contactul cu un corp strain.

In partea superficiala a corionului am intalnit infiltrate bogate in leucocite PMN, vasodilatatii, alaturi de edem serofibrinos si hematic, explicand tumefierea gingivala observata la examenul clinic al bolnavului. In profunzimea corionului, extinzandu-se la structurile ligamentelor periodontale si osoase, am intalnit tesut de granulatie format din abundente vase capilare de neoformatie, cu endoteliu turgescent inconjurate de numeroase limfocite, plasmocite, macrofage, leucocite PMN si, de asemenea, un numar relativ redus de fibroblaste. 

In unele zone se constata mase compacte de colonii microbiene PAS pozitive si micelii de ciuperci.

Coloratia Gömöri, care in mod normal evidentiaza in culoare neagra fibrele subtiri de reticulina si in culoarea bruna fibrele groase de colagen, in cazurile de parodontita au oferit tablouri histologice spectaculoase care explica mobilitatea si caderea dintilor. Aceste imagini patologice constau in fragmentarea consecutiva a procesului inflamator acut si granulomatos, a retelei reticulino-colagene, ca si modificarea structurala a fibrelor restante. La coloratia Alcian aceste imagini prezinta reactie pozitiva.

Imaginile au aparut mai evidente la examenul electrono-microscopic unde amploarea modificarilor fibrelor colagene finalizate prin dezintegrarea lor, era evidenta.

Fragmentele bioptice recoltate dupa terminarea tratamentului cu vaccin stafilococic ilustreaza spectaculos procesul de reepitelizare si de refacere a structurilor corionului. In doua cazuri, recoltate in ultimele zile de imunoterapie, acest proces a aparut deja evident prin disparitia coloniilor bacteriene si a miceliilor, refacerea topografiei straturilor epiteliului pavimentos stratificat, cu persistenta moderata a unor infiltrate inflamatorii cronice in corion, iar la suprafata mucoasei, in unele zone, decelandu-se prezenta de leucocite PMN.

Biopsiile examinate dupa cateva zile de la terminarea imunoterapiei au ilustrat complexitatea procesului de vindecare .

Epiteliul mucoasei a aparut ingrosat respectand topografia unui epiteliu pavimentos stratificat, dar straturile sunt mai numeroase indeosebi la nivelul stratului spinos; straturile superficiale manifesta tendinta la parakeratoza. In cadrul acestui proces proliferativ-regenerator, proliferarea epiteliala se manifesta si sub forma de numeroase proliferari papilare, care patrund in profunzimea corionului, luand un aspect digitiform, papiliform, avand ca si restul epiteliului membrana bazala intacta, iar corionul prezinta un numar limitat sau moderat de limfocite.

In portiuni superficiale ale epiteliului se observa frecvent imagini de hiperkeratoza care reflecta un mijloc de consolidare a apararii mucoasei si lipsa bacteriilor sau fungilor la suprafata, disparitia detritusului necrotic.

Un aspect morfologic impresionant este faptul ca intre celule apar punti de legatura, desmozomii, care determina un atasament solid intercelular care semnifica un proces de regenerare, nu numai de cicatrizare, reparatie. Prezenta puntilor intercelulare sunt vizibile clar si pe coloratiile uzuale.

La nivelul corionului, in profunzime, apar infiltrate inflamatorii cronice cu predominenta leucocitara care este posibil sa joace un rol in cadrul procesului de imunitate locala; nu se mai intalnesc colonii microbiene, micelii si nici tesut de granulatie.

Coloratia Gömöri a oferit tablouri morfologice impresionante, prin prezenta unei bogate trame reticulino-colagene, cu fibre bine conturate, dens dispuse, o pondere importanta avand fibrele groase de colagen. Imaginile intalnite la microscopie optica apar detaliate prin investigatiile electrono-microscopice.

Fig. 1

Inainte de tratament

Fibrele reticulinice sunt reduse numeric, structura lor fiind dezintegrata prin edem; disocieri ale fibrelor de colagen

ME x 34.000

Fig. 2

Dupa tratament

Fibrele de colagen sunt dispuse dens; se remarca prezenta unui fibroblast

ME x 22.000

 

Fig. 3

Inainte de tratament

Zone de ulceratie a mucoasei si exsudat superficial. Epiteliul gingival este dezintegrat, cu necrobioza si descuamarea acestora, alaturi de hematii, colonii bacteriene si filamente de tip micelian PAS +

Col.  PAS – Alcian, x 128

Fig. 4

Inainte de tratament

Epiteliul pavimentos stratificat al mucoasei gingivale are aspect atrofic cu zone de ulcerare, observandu-se la suprafata detritus necrotic si prezenta de leucocite. In corion este un abundent tesut de granulatie cu infiltrate inflamatorii cronice si vase de neoformatie

Col. HE x 64

 

Fig. 5

Inainte de tratament

Infiltrate inflamatorii cronice, frecvente vase dilatate pline cu sange, observandu-se si o tromboza recenta.

Col. HE x 200

Fig. 6

Inainte de tratament

Vasodilatatii, edem si bogate infiltrate inflamatorii cronice.

Col. HE x 100

 

Fig. 7

Inainte de tratament

Corionul mucoasei gingivale, imagine de ansamblu: retea de reticulina slab reprezentata prin dezintegrarea fibrelor; fibre colagenice cu tendinta la dezagregare.

Col. Gömöri x 100

Fig. 8

Inainte de tratament

In corion, pe fondul edemului difuz, fibrele reticulinice apar intrerupte si dezagregate.

Col. Gömöri x 200

 

Fig. 9

Dupa tratament

Epiteliu de aspect normal prezentand desmozomi intre celule si proliferari papiliforme in profunzimea corionului care prezinta doar o usoara vasodilatatie.

Col. HE x 400

Fig. 10

Dupa tratament

Mucoasa regenerata; hiperplazia celulelor stratului spinos cu prezenta de desmozomi.

Col. HE x 400

 

Fig. 11

Dupa tratament

Portiune de epiteliu prezentand celule normale ale stratului spinos, cu desmozomi intre ele. In portiunea superficiala se observa un proces de parakeratoza.

Col. HE x 400

Fig. 12

Dupa tratament

Proces de parakeratoza; strat spinos cu celule de aspect normal prezentand desmozomi.

Col. HE x 400

 

 

 

Fig. 13

Dupa tratament

In axele conjunctivo-vasculare ale proliferarilor papilare epiteliale se observa abundente fibre reticulino-colagenice.

Col. Gömöri x 200

Fig. 14

Dupa tratament

Abundente fibre reticulinice si de colagen in profunzimea corionului.

Col. Gömöri x 200

          

Fig. 15

Dupa tratament

Retea reticulino-colagenica bine structurata la nivelul corionului.

Col. Gömöri x 400

Fig. 16

Dupa tratament

Abundente fibre colagenice de structura normala.

ME x 19.000

 

Concluzii

Modificarea tabloului histologic al gingiei, dupa tratamentul periodontitei cu imunomodulator stafilococic, explica si confirma evolutia semnelor clinice observate :

1.reducerea inflamatiei cu modificarea circulatiei de staza (a vasodilatatiilor) in circulatie activa (conduce la schimbarea culorii rosu-violaceu in culoare roz);

2.reducerea edemului conduce la micsorarea volumului gingiei (a edemului gingiei);

3.disparitia coloniilor bacteriene si a miceliilor conduce la reducerea pana la disparitie a exudatului purulent;

4.cicatrizarea ulceratiilor gingivale si refacerea epiteliului conduce la stoparea sangerarilor gingivale;

5.repolimerizarea fibrelor de colagen si scaderea edemului conduce la reducerea mobilitatii dintilor;

6.regenerarea epiteliului si corionului conduce la vindecarea ulceratiilor mucoasei gingivale;

7.metaplazia tesutului de granulatie in tesut fibros si refacerea retelei de colagen explica consistenta ferma a gingiei de aspect fibros, dupa terminarea tratamentului;

8.ameliorarea generala a parodontiului cu disparitia halenei, senzatia de stabilitate ocluzala, disparitia durerilor gingivale, reinstalarea sensibilitatii tactile normale a dintelui sunt consecinte normale ale vindecarii gingiei infectate.

Summary. Histological, histochemical and electronmicroscopic investigations made on gum biopsies taken from cases with periodontal diseases, before and after treatment with staphylococcical immunomodulator have proved previous clinical researches. Before treatment, gum lesions were severe, consisting in an abundance of polymorph inflammatory infiltrates in the chorion along with oedema and disorganized connective fibres, atrophies and ulcerations of the mucosa, purulent deposits at the surface with bacteria and fungi. After the treatment with staphyloccocic vaccine, an ephitelial regeneration was seen together with the absence of the chronic inflammation. The granulated tissue with depolymerization collagen fibres disappear and the polymerization process of the collagen fibres occur leading to reduction of the tooth mobility.

           

Bibliografie

1. Darby IB, Mooney J, Kinane DF. Changes in subgingival microflora and humoral immune response following periodontal therapy. J Clin. Periodontol. 2001 Aug.

2. Dumitriu H. Parodontologie. Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1999.

3.Firu p, Slavescu DD, Apostolescu S: Periodontita la copii si adolescenti. Editura Romcatexim, Bucuresti 1998.

4.Gafar M, Georgescu T, Dumitru H, Codita Irina, Negut M. Rolul procesului infecto-alegic in parodontopatii cronice marginale si posibilitati terapeutice specifice prin vaccinoterapia stafilococica. Preliminary note, Stomatologia, 1987.

5.Gemmell E, Yamazaki K, Seymour GJ. Destructive periodontitiss lesions are determined bz the nature of the lymphocytic response. Crit. Rev. Oral Biol. Med. 2002.

6.Georgescu T.:Teza de doctorat – Imunoterapia cu vaccin stafilococic in parodontopatiile marginale cronice, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila, Bucuresti, 2002.

7.Georgescu T. si colab.: Sistemul parodontal – functie, structura, mecanisme de autoreglare, dezechilibru morfo-functional. Stomatologia, Bucuresti, 1974.

8.Georgescu T., Codita I, Laky D. Aspecte morfopatologice si bacteriologice in parodontopatiile marginale cronice inainte si dupa tratament cu vaccin stafilococic. Int. Seminary of Buccal Aesth. Bucuresti, 1995.

9.Georgescu T., Codita I, Laky D. Cercetari clinice si bacteriologice privind eficienta terapiei cu vaccin stafilococic in parodontopatiile cronice. The 26th Nat. Symp. Morph. Norm. Pathol., 1995.

10.Georgescu T., Constantinescu MV., Slavescu DD., Alexandrescu R. A new approach to the treatment of the periodontal disease with staphyloccocic vacine. IV-th Int. Dent. Congress, Instanbul, 1996.

11.Georgescu T., Gafar M., Codita I., Negut M., Dumitrescu V., Laky D. Observatii clinice, bacteriologice si anatomo-patologice asupra unor pacienti cu parodontopatii marginale cronice, tratati cu vaccin stafilococic. Stomatologia, 1997.

12.Georgescu T., Slavescu DD., Constantinescu MV. Staphylococcus – a possible causal agent of the chronic periodontitis. World Parodontol. Congress, Seul, 1997.

13.Georgescu T. Autoreglarea parodontala, Stomatologia, 1979.

14.Georgescu T. Observatii privind influenta afectiunilor generale asupra periodontitei. Cong. Int. Stomatologie, Bucuresti, 2002.

15.Georgescu T., D.D. Slavescu. Semne morfopatologice de evaluare a eficientei administrarii de imunomodulator stafilococic. Iasi, 2003.

16.Georgescu T. Sistemul dinte- parodontiu, Stomatologia, 1975.

17.Georgescu T. Studii preliminare privind mecanismul de amortizare in parodontiu a miscarilor dintelui sub actiunea fortelor de masticatie. Stomatologia, 1973.

18.Haffajee AD., Socransky SS. Microbial etiological agents of destructive periodontal diseases. Periodontology, 2000.

19.Laky D., Georgescu T., Codita I. Anatomoclinical and bacteriological study on chronic marginal periodontal disease. Therapy with staphylococcic vaccine. Rom. J. Morphology and Embryology. Editura Academiei Romane, 1996.

20.Michael G. Newman, Henry H. Takei, Fermin A. Carranza. Carranza¢s clinical periodontology. W. B. Saunders Company, 2002.

21.Murphy RA. Elastase production by oral staphilococci. J Dent. Res., 1974.

22.Slavescu DD., Georgescu T. Observatii privind influenta unor factori generali asupra evolutiei parodontopatiei. Al VI-lea Congres National UNAS, Bucuresti, 2002.

23.Thomas G. Wilson, Kenneth S. Kornman. Fundamentals Periodontics, 1996.

Vaccinul

IMUNOMODULATORUL „VACCIN STAFILOCOCIC D”

pentru tratamentul bolii parodontale

REZUMAT

                Sunt descrie unele particularitati morfo-fiziologice ale stafilococului care concorda cu evolutia leziunilor parodontale.

Prezenta sa intr-o proportie semnificativa 45%, faptul ca peste 70”% din infectiile cu supuratie intalnite in practica medicala sunt cu stafilococ, precum si faptul ca in osteoite si oteomielite este incriminat stafilococul in proportie de peste 90% ne-a sugerat implicarea stafilococului in etiologia parodontala.

                Ca urmare am folosit vaccinul stafilococic ca imnunomodulator in tratamentul bolii parodontele.

                Se dau date privind izolarea, selectarea, identificarea si cultivarea stafilococului; metodologia de preparare a vaccinului stafilococic

                Este prezentata schema de administrare a imunomodulatorului stafilococic, posologia, reactii adverse, contraindicatii, recomandari.

                Este prezentata schema de administrare pentru restimularea imunitara.

                Dintre concluzii mentionam faptul ca respectarea schemei de administrare a imunomodulatorului stafilococic induce o stare de „hiperimunitate” cu efect favorabil asupra evolutiei bolii parodontale si evita producerea starii de „paralizie imunitara”

Stafilococul a fost descoperit de Pasteur in 1880. Este germenul piogen si face parte din flora normala a organismului, fiind intalnit frecvent pe tegumente, in cavitatile naturale si intestin. Stafilococii sunt bacterii de forma sferica, coci cu diametrul 0,8-1 microni care se divid in planuri succesive, perpendiculare, luand forma de ciorchine de strugure. (1, 14)

Stafilococii sunt bacterii saprofite si conditionat-patogene, umane si animale, gram-pozitive, acido-alcoolo-rezistente. Organismul uman are o oarecare toleranta fata de stafilococ, acesta devenind patogen sub actiunea unor factori locali si/sau generali ca: scaderea temperaturii tesuturilor, troficitate scazuta a tesuturilor, scaderea imunitatii generale, boli de sistem, reducerea circulatiei locale prin spasm vascular, traumatisme, obstructia lumenului vascular, ulceratii etc. (1, 14)

Stafilococul este responsabil de aproximativ 70-80 % din supuratiile intalnite in practica medicala si se localizeaza frecvent la nivelul epiteliului, dar poate parazita orice tesut sau organ producand: sinuzite, osteite, osteomielite, artrite, abcese cutanate sau ale organelor interne, foliculite, acnee, furunculi, panaritiu, otite, conjunctivite etc. (1, 14)

Stafilococul are particularitati structurale si metabolice care pot determina o paleta foarte bogata de reactii ale organismului gazda, fie ca urmare directa a componentelor enzimatice si toxice, fie prin actiunea antigenica care declanseaza raspunsul imun: inflamatie, fagocitare, reactie antigen-anticorp etc. (1, 14)

Principala caracteristica a infectiilor stafilococice este inflamatia exudativ purulenta, consecinta a inmultirii bacteriilor, cu eliberare de enzime si toxine , urmata de necroza tisulara, citoliza si formare de detritus celular provenit din celulele aflate in prima linie de aparare. (1, 14)

Intre enzimele stafilococice s-au descris elastaza si colagenaza, cu efect asupra fibrelor conjunctive, si hialuronidaza cu efect asupra substantei fundamentale intercelulare. (1, 14)

Asupra tesutului conjunctiv are actiune prin depolimerizarea fibrelor de colagen, iar asupra osului are o afinitate deosebita producand demineralizarea (numai bacilul Koch il depaseste). Afinitatea crescuta a stafilococilor pentru tesutul osos a fost explicata prin rolul pe care ionii de Ca il au in asigurarea bunei functionari a proceselor metabolice a bacteriei. (1, 14)

Infiltratia microfagica de aparare realizeaza cel mai adesea delimitarea procesului, iar hipersensibilitatea celulara este, de obicei, responsabila de cronicizare. Majoritatea tulpinilor de stafilococ patogen care sintetizeaza un pigment galben-auriu cum este staphylococcus aureus sunt clasificati stafilococi coagulaza-pozitivi, de regula hemolitici si care  provoaca cele mai mari infectii cu stafilococ la om. (1, 14)

Stafilococul are o mare capacitate de adaptare la temperaturi intre 6 si 46ºC si la pH intre 4 si 9,3. Daca inocularea stafilococica este moderata cantitativ si calitativ atunci organismul prin mecanismele sale de imunitate poate sa elimine germenii infectanti. (1, 14)

Sursa de infectie este de obicei constituita din stafilococi proprii de pe tegumente sau mucoase. Astfel, plagile, ulcerele trofice sau de decubit, eroziunile, infectiile virale, diabetul etc., creeaza posibilitati de inocul al stafilococului, concomitent cu diminuarea imunitatii organismului. In infectiile stafilococice recidivante se creeaza o stare de alergie si tratamentul cu antibiotice nu este eficient. Din aceste motive si pentru a preveni recidivele, se asociaza o imunoterapie cu vaccin stafilococic sau anatoxina stafilococica. (1, 14)

            In infectiile stafilococice recidivante se dezvolta o stare de alergie, care necesita alaturi de antibiotice asocierea unei imunoterapii prin administrarea de vaccin dupa o schema eficienta de desensibilizare. (1, 14)

Cercetarile bacteriologice efectuate de noi la Institutul Cantacuzino asupra exudatului purulent din pungile parodontale prelevate de la un numar de peste 150 subiecti au relevat prezenta bacteriilor din genul stafilococus in 45% din cazuri, in care stafilococ coagulaza-pozitiv in 20% din cazuri. (2, 3, 7, 9, 10, 11)

 

STAFILOCOCUL - identificare, izolare, selectare, cultivare.

Dezvoltarea culturilor de stafilococ se realizeaza mai bine in conditii de aerobioza, dar stafilococii sunt si facultativ anaerobi. Cresterea si dezvoltarea stafilococului patogen pe medii de cultura se realizeaza rapid, timpul de generatie la stafilococ fiind de 30 de minute. Subculturile ulterioare izolarii si stocarii tulpinilor de stafilococ se fac in mod obisnuit pe geloza nutritiva. Culturile in bulion se tulbura uniform si net vizibil dupa 16-20 de ore de termostat. (7)

Pe mediile solide cu sange stafilococul patogen produce o zona circulara de hemoliza in jurul coloniei. (7, 14)

In conditii de aerobioza, degradarea moleculei de glucoza de catre stafilococ, se insoteste de aparitia acidului acetic ca produs intermediar, iar in anaerobioza produsul final este acidul lactic.

De asemenea, produce catalaza enzima caracteristica pentru stafilococ. (7, 14)

Fermentarea manitolului de catre Staphyloccocus aureus ca si toleranta crescuta la NaCl (7,5-10%) constituie criterii utile de diferentiere metabolica de Staphyloccocus epidermidis. (7, 14)

La prelevarea produsului patologic din pungile parodontale trebuiesc luate masuri de antisepsie si asepsie necesare prevenirii contaminarii; trebuie insamantate imediat pentru a evita modificarea proportiilor initiale a speciilor bacteriene prin inmultirea rapida a unora dintre ele. (7)

            Se pot efectua frotiuri directe care se coloreaza cu albastru de metilen, iar la microscop se observa prezenta cocilor fagocitati de leucocite. (2, 7, 10, 11, 12)

Noi am folosit prelevarea cu mese Miller sterile (si insamantare in mediu lichid) sau cu ansa de platina (si insamantare pe mediu solid).

Pentru izolarea stafilococului in cultura pura, insamantarea produsului patologic se poate face pe medii uzuale cu bulionul si geloza nutritiva, dar se prefera geloza-sange de oaie pe care se insamanteaza prin descarcarea ansei pentru a se obtine colonii izolate. Sangele uman nu este recomandat sa fie utilizat, deoarece contine inhibitiori nespecifici, si eventual anticorpi antistafilococici care pot inhiba inmultirea si izolarea. (7, 10, 12)

Obsevatie personala: In cazurile in care la recoltarea din pungile parodontale a puroiului cu mese Miller sau cu ansa de platina s-a luat contact si cu sangele, pe mediile de cultura a aparut mai rar stafilococul. (7)

Dupa o termostatare de 18-20 ore, la 37ºC, apar pe mediile de geloza-sange coloniile. Verificarea culturii pure se poate efectua pe frotiu. In cazul produselor patologice cu flora bogata de asociatie, se poate folosi simultan cu geloza-sange de oaie si un mediu selectiv pentru izolare, ca de exemplu: geloza hiperclorurata cu manitol, mediul Chapman si altele. (1, 7)

            Pentru identificarea si diagnosticul diferential al unor specii inrudite se examineaza cultura si se pot face teste de identificare. (7)

PREPARAREA IMUNOMODULATORULUI STAFILOCOCIC

            Institutul Cantacuzino produce vaccin stafilococic din anul 1927. Acest vaccin este obtinut din tulpini de stafilococ aureus selectate dupa criterii specificate in fisa tehnica a produsului, aprobate in prezent de Centrul pentru Controlul Preparatelor de Uz Uman.(7, 10, 12)

Acest vaccin este obtinut din tulpini de stafilococ aureus, special selectate care se cultiva pe un mediu nutritiv. Cultura dezvoltata este spalata cu solutie salina in concentratie fiziologica (10 ml/placa). Suspensia microbiana este recoltata intr-un balon gradat de sticla. Se adauga formol (0,1 ml %) si se inactiveaza la 56ºC. Suspensia se spala apoi de 3 ori cu solutie salina in concentratie fiziologica si se obtin dilutiile 106, 107, 108 si 10 9 corpi bacterieni/ml.

In anii '80 s-au facut primele analize microbiologice asupra produsului recoltat din pungile parodontale si s-a pus in evidenta stafilococul, iar la aplicarea unei terapii specifice de desensibilizare si imunizare prin dilutii succesive de vaccin stafilococic s-a obtinut o diminuare a fenomenelor inflamatorii parodontale.

Cercetarile au fost aprofundate si extinse pe un numar mai mare de cazuri. Rezultatele au fost publicate in revistele de specialitate. (2, 3, 10, 11, 12)

Din anul 1997 a fost pusa in fabricatie de serie Trusa de Vaccin Stafilococic D (in dilutii) special preparata pentru tratamentul parodontopatiei, cu indicatie pentru tratamentul infectiilor cu stafilococ si imunomodulator in parodontopatii.

Trusa se prezinta sub forma unei cutii de carton cu dimensiunile 10 x 10 x 10 cm, iar in interior contine 4 cutii colorate in nuante diferite de albastru cu fiole de vaccin stafilococic in dilutii diferite:

- 5 fiole de 1 ml in concentratie de 106 corpi bacterieni/ml (dilutia 1/1000);

- 5 fiole de 1 ml in concentratie de 107 corpi bacterieni/ml (dilutia 1/100);

- 5 fiole de 1 ml in concentratie de 108 corpi bacterieni/ml (dilutia 1/10);

- 10 fiole de 1 ml in concentratie de 109 corpi bacterieni/ml (vacinul concentrat).

Vaccinul stafilococic produs de Institutul Cantacuzino se prezinta sub forma unei suspensii de bacterii (stafilococi omorati prin caldura in solutie salina). Este un vaccin de generatia I si este aprobat de Centrul pentru Controlul Preparatelor de Uz Uman; se afla in nomenclatorul de medicamente al Institutului Cantacuzino si este tipizat, gasindu-se in farmacii.

 

POSOLOGIE - schema de administrare a imunomodulatorului

Administrarea vaccinului se face subcutanat, dupa o schema de inoculare, in care fiecare doza inoculata este dublul dozei precedente, dupa cum urmeaza:

                                                        1.        0,2 ml din dilutia 1/1000 (1/4 din fiola);

                                                        2.        0,5 ml din dilutia 1/1000 (1/2 din fiola);

                                                        3.        1 ml din dilutia 1/1000 (1/1 din fiola);

                                                        4.        0,2 ml din dilutia 1/100 (1/4 din fiola);

                                                        5.        0,5 ml din dilutia 1/100 (1/2 din fiola);

                                                        6.        1 ml din dilutia 1/100 (1/1 din fiola);

                                                        7.        0,2 ml din dilutia 1/10 (1/4 din fiola);

                                                        8.        0,5 ml din dilutia 1/10 (1/2 din fiola);

                                                        9.        1 ml din dilutia 1/10 (1/1 din fiola);

                                                    10.        0,2 ml din vaccinul concentrat (1/4 din fiola);

                                                    11.        0,5 ml din vaccinul concentrat (1/2 din fiola);

                                                    12.        1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola);

                                                    13.        1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola);

                                                    14.        1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola);

                                                    15.        1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola).

Daca simptomatologia bolii parodontale nu a cedat se poate continua cu inca 3 inoculari de 1 ml din vaccinul concentrat. (7)

Inocularile se fac la un interval de 2-3 zile. Inainte de a se incarca seringa, fiola trebuie bine agitata deoarece vaccinul se afla sub forma de suspensie si se poate trage in seringa o cantitate mai mare de corpi bacterieni. Ca masura suplimentara de precautie se poate trage in seringa tot continutul fiolei, dupa care se descarca seringa pana la cantitatea dorita.

Incepand cu a 7-a inoculare (cand apar de obicei semnele de reducere a inflamtiei) se poate administra Polidin* (5 fiole, cate o fiola pe zi), si antibiotice (am folosit ampicilina si metronidazol timp de 5 zile in dozele ampicilina 0,250 g/6 ore si metronidazol 1 tb./12 ore).

Recomandam asocierea la imunoterapia cu vaccin stafilococic a Polidinului si antibioticelor deoarece in unele cazuri se produc dezechilibre in microbiota bucala si pe de alta parte, antibioticul completeaza, prin actiunea directa asupra bacteriei, efectul de stimulare a imunomodulatorului.

In cazul persoanelor care reclama stari alergice se recomanda testarea prin intradermoreactie (IDR), care se face prin inocularea intradermica a 1-2 mm3 (preferabil cu o seringa de inoculare pentru insulina) de vaccin stafilococic din concentratia 1/100. Pacientul se retine in cabinet timp de 1/2 ora si este chemat si a doua zi. Se considera IDR la antigen stafilococic pozitiv (IDR staf.+) daca a aparut un element papulo-eritematos cu diametrul mai mare de 5 mm la 30 minute si/sau 24 ore, la locul inocularii. In cazul in care reactia a fost negativa (IDR staf.-) se administreaza conform schemei. In cazul IDR staf. + se efectueaza desensibilizarea pacientului prin patru inoculari subcutanate progresive de 0,1; 0,2; 0,3; 0,4 ml din concentratia 1/1000 sau cu diluarea extemporanee de 10 ori a vaccinului in concentratia 1/1000, in seringa, cu ser fiziologic, dupa care se continua schema. Este bine ca la acesti pacienti sa se ia toate masurile de prevenire a reactiilor de tip alergic avand in cabinet medicatia antihistaminica (hidrocortizon etc.). (7, 8)

REACTII ADVERSE

In cazuri foarte rare se observa unele reactii usoare de intoleranta: paloare, ameteli, dar care trec fara probleme. Nu se semnaleaza reactii grave de tip anafilactic.

In caz de reactie locala sau generala se va mari intervalul dintre inoculari, se va sista marirea dozei de vaccin, sau, dupa caz, va fi diminuata la inocularile ulterioare. Daca si in aceste conditii apar reactii alergice, se va renunta la administrarea vaccinului.

CONTRAINDICATII

Sunt trecute in prospectul medicamentului: tuberculoza activa, bolile sangelui, cardiopatiile decompensate, insuficienta renala, insuficienta hepatica, stari febrile, stari alergice, etc; medicatie cu cortizon.

 

RECOMANDARI

Vaccinul trebuie pastrat la rece, in frigider la aproximativ 4ºC.

Se recomanda un consult general minutios, efectuat de catre medicul generalist si de specialitate insotit de un set de analize care sa cuprinda cel putin: hemoleucograma, VSH, glicemie, sumar urina, probe hepatice. Afectiunile generale depistate, care pot influenta tratamentul de stimulare imunitara, trebuie tratate inainte. (7, 8, 11)

            Respectarea schemei de administrare a imunomodulatorului stafilococic induce o stare de „hiperimunitate” cu efect favorabil asupra evolutiei bolii parodontale si evita producerea starii de „paralizie imunitara”. (7, 14)

RESTIMULAREA IMUNITARA

In general, imunitatea dobandita prin vaccinuri se pierde in timp, de aceea, este nevoie de rapeluri. Recomandam urmatoarele rapeluri: la 6 luni, la 1 an si la 2 ani de la terminarea seriei imunostimulatoare anterioara. Rapelurile se vor efectua dupa urmatoarea schema de inoculare:

                                                  1.     0,5 ml din dilutia 1/1000 (1/2 din fiola);

                                                  2.     1 ml din dilutia 1/1000 (1/1 din fiola);

                                                  3.     0,5 ml din dilutia 1/100 (1/2 din fiola);

                                                  4.     1 ml din dilutia 1/100 (1/1 din fiola);

                                                  5.     0,5 ml din dilutia 1/10 (1/2 din fiola);

                                                  6.     1 ml din dilutia 1/10 (1/1 din fiola);

                                                  7.     0,5 ml din vaccinul concentrat (1/2 din fiola);

                                                  8.     1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola);

                                                  9.     1 ml din vaccinul concentrat (1/1 din fiola).

Rapelurile se pot insoti de antibiotice si nu este nevoie de Polidin.

Inocularile se fac subcutanat la 2-3 zile interval.

In caz de recidiva, se pot face 2-3 inoculari cu cate o fiola din dilutiile 1/1000, 1/100 si 1/10.

 

CONCLUZII

-        Examinand particularitatile morfo-fiziologice ale stafilococului se observa corespondenta acestora cu evolutia leziunilor din boala parodontala.

-        In analizele bacteriologice ale puroiului din punga parodontala am identificat stafilococul intr-o proportie de peste 45% din cazurile examinate (pe un numar de peste 150 pacienti).

-        Peste 70% din infectiile cu supuratie intalnite in practica medicala sunt cu stafilococ.

-        In etiologia osteitelor si osteomielitelor este incriminat stafilococul intr-o proportie de peste 90%.

-        Toate aceste date enuntate mai sus sugereaza implicarea stafilococului in etiopatogenia bolii parodontale, motiv pentru care am folosit vaccinul stafilococic dupa o schema de administrare, testata in timp, care ii confera acestuia si calitatea de imunomodulator.

-        Schema de administrare a imunomodulatorului stafilococic are drept principiu de baza dublarea dozei initiale, pornindu-se de la doze foarte mici, de 0,2 ml din dilutia 1/1000 si terminand cu 3-6 inoculari din vaccinul concentrat, la intervale de 2-3 zile.

-        Administrarea imunomodulatorului se face subcutan.

-        In cazul unor persoane cu stari alergice se testeaza cu IDR din dilutia 1/100.

-        Deoarece imunitatea dobandita se pierde in timp se recomanda rapeluri dupa o schema de administrare mai redusa, la intervale de 6 luni – 1 an si 2 ani de la terminarea ciclului imunostimulator anterior.

-        Daca apar ulterior recidive se fac 2 – 3 inoculari din dilutiile 1/1000, 1/100, 1/10.

-        Respectarea schemei de administrare a imunomodulatorului stafilococic induce o stare de „hiperimunitate” cu efect favorabil asupra evolutiei bolii parodontale si evita producerea starii de „paralizie imunitara”.

 

Immunomodulator ‘Staphyloccocic Vaccine D” for the treatment of periodontitis disease

product of the Cantacuzion Institute of Romania

 

ABSTRACT

A description of the morphophysiological features of the Staphyloccocus is given, description that tallies with the evolution of periodontal lesions: the presence of the Staphyloccocus in a significant proportion of 45 %, the fact that over 70 % of suppurating infections occuring in the medical praxis involve the Staphyloccocus, as well as the fact that, in osteosis and osteomyelitis, Staphyloccocus is incriminated in over 90 % of the cases has led us to see the involvement of  Staphyloccocus in the periodontal etiopathology.

As a consequence, we have used the Staphyloccocic Vaccine as an immunomodulator in the treatment of periodontitis.

Data are provided regarding isolating, selection, identification aand breeding of the Staphyloccocus, the method of preparation of the Staphyloccocic Vaccine.

Next comes the introduction of the administering scheme of the staphyloccocic immunomodulator, its dosage, adverse effects, counterindications, recommendations.

Finally, a presentation of the administering scheme for the immunitary re-stimulation (repetition of the treatment).

Amongst conclusions worth mentioning the fact that applying rigorously the administering scheme of the immunomodulator generates a state of hyperimmunity with a favorable effect on the evolution of the periodontal disease and avoids the emergence of immunitary paralysis.

 

BIBLIOGRAFIE

      1.                Bilbie V., Pozi N. Bacteriologie medicala, vol. II, pag. 17-43, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985

      2.                Georgescu T., Codita Irina, Laky D. Aspecte morfopatologice si bacteriologice in parodontopatiile marginale cronice inainte si dupa tratament cu vaccin stafilococic. Int. Seminary of Buccal Aesth. Bucuresti, 1995.

      3.                Laky D., Georgescu T., Codita Iirina Anatomoclinical and bacteriological study on chronic marginal periodontal disease. Therapy with staphylococcic vaccine. Rom. J. Morphology and Embryology. Editura Academiei Romane, 1996.

      4.                Dumitriu H. Parodontologie. Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1999.

      5.                Olinescu A. Imunologie. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

      6.                Radu N., Voiculescu C. Probleme de imunologie chirurgicala. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1984.

      7.                Georgescu T.:Teza de doctorat – Imunoterapia cu vaccin stafilococic in parodontopatiile marginale cronice, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila, Bucuresti, 2002.

      8.                Georgescu T. Observatii privind influenta afectiunilor generale asupra periodontitei. Cong. Int. Stomatologie, Bucuresti, 2002.

      9.                Mihaescu G. Imunologie si imunochimie. Editura Universitatii din Bucuresti, 2001.

  10.                Gafar M., Georgescu T., Dumitru H., Codita Irina, Negut M. Rolul procesului infecto-alergic in parodontopatii cronice marginale si posibilitati terapeutice specifice prin vaccinoterapia stafilococica. Preliminary note, Stomatologia, 1987.

  11.                Georgescu T., Codita I, Laky D. Cercetari clinice si bacteriologice privind eficienta terapiei cu vaccin stafilococic in parodontopatiile cronice. The 26th Nat. Symp. Morph. Norm. Pathol., 1995.

  12.                Georgescu T., Gafar M., Codita I., Negut M., Dumitrescu V., Laky D. Observatii clinice, bacteriologice si anatomo-patologice asupra unor pacienti cu parodontopatii marginale cronice, tratati cu vaccin stafilococic. Stomatologia, 1997.

  13.                Georgescu T., Slavescu D.D., Constantinescu M.V. Staphylococcus – a possible causal agent of the chronic periodontitis. World Parodontol. Congress, Seul, 1997.

Georgescu M. Microbiologie medicala si imunologie fundamentala. Facultatea de medicina generala, Catedra de microbiologie, Institutul de medicina si Farmacie, Bucuresti, 1983.

 


* Polidin – fiole a 2 ml conţinând un amestec din următoarele specii de germeni, omorâţi prin căldură şi suspendaţi în soluţie cloruro-sodică biliată şi fenolată 0,3%;Streptoccocus pyogenes, Streptococcus viridans, Neiseria catarhalis, Diplococcus pneumoniae tip II, Esch. Coli, Klepsiella pneumoniae tip II, Streptococcus faecalis, Staphyloccus aureus în concentraţie globală de 48 milioane germeni/ml (producåtor Institutul Cantacuzino, România)